Venerare neimblanzita

Iubirea adevărată este mai divină decât orice zeu necruțător. Născută pe tărâmul luminat de foc al lumii de dedesubt, Matilda este cea mai tânără zeiţă a clanului său, fiind binecuvântată cu o magie modestă de mesager. Însă într-un ţinut în care zeii se ucid adesea între ei pentru a fura puterea, iar alianţele se destramă pe cât de repede se formează, Matilda este nevoită să se maturizeze înainte de vreme. Deși este cunoscută pentru faptul că duce cuvinte și scrisori între tărâmuri, tânăra tăinuiește un secret pe care trebuie să-l ţină departe chiar și de cei mai apropiaţi aliaţi, pentru a-și asigura supravieţuirea. De parcă toate acestea nu ar fi suficiente, există un băiat muritor care o visează, deși nu s-au întâlnit niciodată în lumea trează. Cu zece ani în urmă, Vincent de Beckett i-a scris Matildei în cea mai întunecată noapte a vieţii sale, implorând-o pe zeiţa pe care o cunoscuse în vis să-l ajute. Când cererea lui a rămas fără răspuns, Vincent a mers mai departe, devenind lordul dur și sfidător al râului, care a uitat de mult de Matilda. Asta până când tânăra cade, literalmente, prin fereastra dormitorului său, cu o scrisoare pentru el. Așa cum a hotărât Soarta, Matildei și lui Vincent le-a fost menit să se găsească dincolo de vise. Ar putea exista o șansă ca Matilda să rescrie căile însângerate ale zeilor, însă cu un sacrificiu uriaș. Va trebui să înfrunte ceva ce o înspăimântă mai mult chiar decât pierderea magiei sale: vulnerabilitatea și acceptarea faptului că poate fi, în sfârșit, iubită.