Nenumărate lecții, din 1943 de cînd a fost scrisă cartea Micul Prinț și pînă în prezent, au fost extrase, rînd pe rînd, de fiecare cititor în parte. Pe unii i-a inspirat să-și scrie propriile povești sau propriile versiuni, pe alții i-a făcut să viseze cu ochii deschiși sau, dimpotrivă, să se gîndească temeinic la tot ceea ce înseamnă viața și oamenii de lîngă noi cu adevărat.
În fond, dacă am desprinde orice pagină din această carte de Antoine de Saint-Exupéry, am descoperi în acele cîteva rînduri un exemplu de profunzime pe care ne-am dori să-l putem purta cu noi toată viața. Este o carte a fragilității și a frumuseții originare, naive, intacte, este o carte în amintirea prieteniei adevărate, așa cum mărturisea chiar autorul: „«A fost odată ca niciodată un mic prinț care locuia pe o planetă abia cu un pic mai mare decît el și care avea nevoie de un prieten...». Pentru cei care înțeleg viața, asta ar fi părut mult mai adevărat. Fiindcă nu-mi place să mi se citească superficial cartea. E atît de dureros pentru mine să povestesc amintirile astea. Sunt șase ani deja de cînd prietenul meu a plecat, împreună cu oaia lui. Dacă mă străduiesc să-l descriu aici este ca să nu-l uit. E trist să-ți uiți un prieten. Nu toată lumea a avut un prieten”. Omagiu adus prieteniei, cartea a devenit un simbol pentru cititorii săi.
Publicată inițial în limba engleză la Editura Reynal & Hitchcock din New York, a fost publicată în același an (1943) și în limba franceză, intrînd însă pe piața de carte din Franța în 1946, după cel de-al Doilea Război Mondial. Dat dispărut pe 31 iulie 1944, cînd avionul său e doborît, autorul care a fost și pilot de război va oferi lumii, înainte de plecarea sa, acest dar de care ne bucurăm încă, aproape un secol mai tîrziu.
Mica povestire aduce un omagiu inclusiv soției sale, Consuelo Suncin, artistă din Salvador, căsătorită cu Antoine de Saint-Exupéry în 1930. De ce ne-a cucerit însă de la o generație la alta? Care sunt mrejele în care ne lăsăm atrași, prin lectură, spre profunzimi din ce în ce mai mari?
Unele dintre lecțiile din cartea Micul prinț sunt transparente, vizibile, pe tavă, aduse în fața ochilor noștri în mod natural, pentru a le citi și a le interioriza, pentru a găsi răspunsurile dorite.
Mai întîi de toate, ar trebui să ținem la cei de lîngă noi și să-i judecăm prin prisma acțiunilor, nu prin ceea ce spun, cel puțin nu întotdeauna. Cu o experiență de viață bogată, cu empatie și cu o inteligență aparte, Antoine de Saint-Exupéry presară firimiturile promise.
Mai apoi, să privim cu atenție la ceea ce avem deja, la bogăția care nu constă în lucrurile materiale, ci în prieteniile adevărate, precum și în relația pe care o cultivăm cu noi înșine. Această idee este minunat ilustrată în fragmentul cu vulpea care îi promite Micului Prinț că va fi o prietenie de durată, că ea însăși va ști să se bucure de această legătură, că o va aprecia așa cum se cuvine, așa cum, cel mai probabil, ar trebui să facem cu toții pentru cei pe care îi numim prieteni.
Și, în plus, ar trebui să învățăm lecția iubirii față de viață, față de tot ceea ce are de oferit, începînd cu banalul cotidian, cu lucrurile care ni se par de la sine înțelese și pe care le luăm de-a gata. Sunt toate acele lucruri pentru care uităm să fim recunoscători deși contează cel mai mult pentru noi. Adesea e vorba de cei dragi sau de tot ceea ce ne înconjoară într-un anumit moment al zilei. Să ne amintim astfel, mai des, că uneori fericirea pură ține de a bea apă rece dintr-o fîntînă atunci cînd ești însetat.
Cartea „Micul Prinț” inspiră nu doar la a visa cu ochii deschiși sau la a ne apleca asupra vieții cu mai multă atenție, ci și la joc și joacă prin și cu ajutorul cărții. Astfel, în joacă și pentru acest scop au fost create mai multe cărți care au ca punct de pornire Micul Prinț. Un exemplu îl reprezintă rescrierea acestei povești printr-o reinterpretare care, mărturisește autorul Dan Ungureanu, nu a fost deloc ușoară:
"Să reimaginez Micul Prinț a fost una dintre cele mai mari și mai frumoase provocări de care am avut parte pana acum. Tocmai pentru ca autorul lui a făcut-o desăvîrșit de bine. Prințul meu este un copil cu o coroană de carton pe cap, care încearcă să înțeleagă lumile înconjurătoare. Doar asta fac toți copiii, cu sinceritate, uimire și curiozitate. Să fii prinț nu înseamnă să porți haine și bijuterii, sau să stai pe un tron. Noblețea vine din interior si cred că la micul prinț este vizibilă"
Iată, așadar, cum o singură povestire dă naștere altor povești și jocuri, cum deprindem noi și noi lecții, cum reușim să privim acest diamant atît de bine șlefuit din toate unghiurile și să găsim în continuare noi nuanțe.
Semnificațiile sunt redate adesea prin diferite citate din Micul Prinț, prin fragmente care vorbesc fiecăruia diferit deși conțin aceleași cuvinte. Aici se ascunde magia acestei povestiri care a reușit să transmită atît de mult, uluind prin neobișnuita întîmplare, fermecînd prin magicul său personaj, prin acest mic prinț care pare și acum că ne îndeamnă să privim cu atenție la tot ce e în jurul nostru și, de ce nu, să ne scriem singuri povestea.