De unde vine fascinația pentru magie și supranatural
Magia există și în lumea modernă în forme din cele mai distincte: o regăsim în filme, în cărți, reprezentată în pictură, practicată de cei care cred în magia albă sau în magia neagră, dezbătută în marile universități cînd vine vorba de credințele și practicile din alte timpuri. A fost parte din cultura universală încă din vremuri străvechi, iar ceea ce azi se păstrează, chiar dacă o privim cu ochii rațiunii, vine din fascinația din trecut față de magia în care în urmă cu sute de ani se credea cu tărie.
Chiar și filozofii și sociologii sunt de acord: magia va continua să existe în viețile noastre sau, mai degrabă, fascinația noastră pentru magie, din mai multe motive: avem nevoie să credem în ceva dincolo de puterea noastră de înțelegere, ceva care să ne hrănească mirarea, uluirea, curiozitatea. Mai apoi, chiar și la vîrsta adultă, retrăim o parte din inocența și naivitatea copilăriei lăsîndu-ne să alunecăm în fascinanta lume a magiei din literatură. Necunoscutul ne încîntă, straniul ne trezește simțurile. Realitatea e că nu ne putem abține și chiar și cei mai raționali dintre noi își pot pune semne de întrebare în fața unor „dovezi” de magie sau se pot lăsa furați de o carte excelentă în care magia e pe primul loc.
Poveștile pentru copii abundă în personaje magice sau în obiecte magice folosite cel mai adesea pentru a-l ajuta pe erou să se salveze, să salveze pe altcineva și să ajungă cu bine la destinație. Magia în literatura pentru copii este prezentă în toate țările și izvorăște din poveștile spuse în urmă cu sute de ani ajungînd pînă în literatura de azi, infuzată cu volume întregi despre magie în lumea modernă și nu numai (Harry Potter și Cronicile din Narnia sunt două exemple remarcabile, dar și cele mai multe basme autohtone, de la „Prîslea cel Voinic și Merele de Aur” pînă la „Povestea lui Harap-Alb”). De cele mai multe ori, în literatura noastă, eroul nu are puteri magice, ci obține sau primește diferite obiecte magice care îl ajută de-a lungul călătoriei sale: în „Fata babei și fata moșneagului”, cele două fete se întîlnesc, pe rînd, cu un păr plini de omizi care vorbește și care le roagă să îl curețe, cu un cuptor dezlipit care însă va coace singur plăcinte la drumul lor de întoarcere, cu o fîntînă abandonată și secată care va oferi două cupe de argint, cu o cățelușă cu salbă de aur la gît, toate înzestrate cu puterea de a glăsui). Fie că vorbim de o perie care, aruncată în spate, se transformă într-o pădure care ar trebui să o oprească pe zgripțuroaică, fie că avem o oglindă fermecată sau văi ale uitării și plîngerii și pantofiori roșii vrăjiți („Vrăjitorul din Oz”), literatura universală și cea autohtonă au nenumărate elemente magice care fac din poveste o extraordinară călătorie.
Dacă la noi fascinația des întîlnită e cu privire la ce sunt ielele (ființe supranaturale din mitologia romînească, cu puteri magice) și cînd apar (tradițiile jucînd un rol important în păstrarea și perpetuarea poveștilor cu iele), în literatura din alte țări astfel de ființe mistice sunt fie zîne gingașe cu aripi, fie unicorni care pot să zboare, să îndeplinească dorințe sau care apar, pur și simplu, în locuri încărcate cu magie sau în tărîmuri la care ajungem doar prin porți secrete.
Despre vrăjitoare, baba-cloanța, cotoroanțe, muma-pădurii și alte bătrîne zgripțuroaice
În basmele romînești găsim personaje din cele mai diverse, adesea sub chip de cotoroanțe sau vrăjitoare, zgripțuroaice sau gheonoaie. Eroii sunt fie prinți și prințese, fie oameni modești care ajung, prin bunătatea și modestia lor, să aibă parte de o viață fericită pînă la adînci bătrîneți.
Dacă ar fi să recomandăm o serie din literatura universală și care a cucerit adulții și copiii deopotrivă prin magia fantastică imaginată de autoare, atunci aceasta ar fi seria Harry Potter unde întîlnim și chipul binecunoscut al unor vrăjitoare autentice.
Fără îndoială, cele mai bune exemple pentru vrăjitoare de neuitat sunt poveștile cu Hänsel si Grethel sau Crăiasa Zăpezii. Acestea sunt nepieritoare și și-au cîștigat locul, încă de cînd au fost scrise, în inimile micuților de pretutindeni. Căsuța din turtă dulce decorată cu bomboane și zahăr ne fascinează și astăzi, iar regatul Crăiesei Zăpezii, măreția și frumusețea acestei regine-vrăjitoare fără inimă sunt încă miraje ale unei copilării sub bagheta fermecată.
Nu avem cum să-l uităm pe Vrăjitorul din Oz, personaj oarecum atipic, dar nu mai puțin cuceritor tocmai prin fascinația pe care o exercită orice astfel de protagonist din cărțile cu magie asupra micilor cititori.
Zîna bună, Zîna Florilor, Zîna Zorilor și Ursitoarele
La polul opus avem, desigur, zînele, aceste ființe pline de o bunătate nemărginită, de o gingășie rară și care ne fascinează tocmai prin puterea pe care o au deși sunt, cel mai adesea, întocmai ca zîna Clopoțica, prietena lui Peter Pan, micuțe sau fragile.
O avem, desigur, pe zîna care vine în ajutorul Cenușăresei, îndeplinindu-i dorința de a merge la bal, oferindu-i rochia și condurii de cristal și caleașca transformată din dovleac. Magia dispare însă la miezul nopții, dar zîna cea bună nu o va abandona pe biata Cenușăreasă. Zîna Zorilor (https://www.librarul.ro/povesti-si-povestiri/zana-zorilor-15332.html) e un alt exemplu de ființă miraculoasă care oferă poveștii codul secret al basmelor: binele va învinge întotdeauna răul.
Ielele
Reprezentate fantasmagoric în literatura romînă, ielele sunt prezentate ca ființe feminine, tinere, suave și fermecătoare, atrăgînd bieții trecători din drumul lor sau pe cei care se rătăcesc prin pădure și care dispar furați de mrejele ielelor. În „Călătoria lui Vlad pe Celălalt Tărîm” întîlnim cîteva dintre cele mai bune exemple de astfel de personaje mistice și fabuloase din folclorul autohton. Protagonistul nostru trebuie să o protejeze pe Andilandi, Pasărea Măiastră, de toți cei care vor să o răpească și care vor apela la tot felul de capcane, dejucate de fiecare dată de înțeleptul puști. Va trebui să dea piept însă cu iele, zmei, căpcăuni sau solomonari, avînd însă de partea lui prieteni de nădejde: Calul Năzdrăvan, Blajinii sau Uriașii.
Maștera sau mama vitregă
În Cenușăreasa, în „Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici”, în „Fata babei și fata moșului”, în multe alte povești găsim o mamă vitregă haină care vrea să scape de copiii pe care nu îi iubește sau care îi strică planurile de a pune mîna pe un castel sau de a fi, după caz, cea mai frumoasă din țară.
Zmeul, balaurul
De multe ori, eroii noștri sunt nevoiți să lupte cu ființe fantastice și înfricoșătoare: un balaur cu șapte capete care se înmulțesc de fiecare dată cînd i se taie un cap sau un zmeu mai puternic decît șapte flăcăi voinici la un loc și care poate fi îndepărtat doar printr-un curaj dovedit adesea de Prîslea cel Voinic sau de Harap-Alb.
În „Cronicile din Narnia - Călătorie cu Zori de zi” regăsim tot un tărîm fermecat spre care sunt atrase personajele noastre preferate: Lucy și Edmund. Aici îl vor întîlni pe Caspian, Regele Narniei, aflat în căutarea celor șapte lorzi rătăciți. În peripeția lor vor da peste un balaur și vor vizita mai multe insule pline de, ați ghicit, multă magie.
Animale și plante cu puteri supranaturale
Fie că avem animale sau ființe vrăjite care vorbesc (Aslan, leul din Narnia, Sperietoarea-de-Ciori, Calul Năzdrăvan etc.), fie că avem ființe cu puteri supranaturale (unicornul sau inorogul, balaurul etc.), magia acestora oferă poveștilor un farmec deosebit, iar fără ele nimic nu ne-ar putea fermeca la fel de tare. Inorogul din volumul „Ultima bătălie”, parte din „Cronicile din Narnia” reprezintă un alt bun exemplu în această privință, fiind un element indispensabil al acestui ținut care trebuie să-l recupereze pe adevăratul Aslan și să aibă parte din nou de pace.
Magia din farmecele și blestemele aruncate de personajele negative
Ursitoarele aruncă un blestem asupra copiilor nou-născuți, supărate că n-au fost invitate la aniversare, vrăjitoare transformă oamenii în șoareci și invers (Mica Sirenă devine om, dar trebuie să-și dea la schimb vocea cristalină), mama vitregă a Albei-ca-Zăpada reușește să o adoarmă pe aceasta din urmă cu un măr otrăvit, Bestia din „Frumoasa și Bestia” își poartă blestemul pe care doar iubirea adevărată îl poate desface.
Gîndirea magică
Literatura încărcată de magie joacă un rol esențial în dezvoltarea creativității la copii, în stimularea și consolidarea încrederii în sine, în dezvoltarea armonioasă a relațiilor cu ceilalți. Vor reuși astfel să aibă o minte flexibilă, curioasă, orientată către nou, fără teamă de necunoscut, o minte orientată spre creștere. Cei mici, cu ajutorul poveștilor, își creează propriile jocuri, dau voce și viață jucăriilor preferate, învață să inventeze propriile jocuri și le joacă alături de alți copii sau învață să se joace de unii singuri. Gîndirea magică îi ajută să își creeze propriile lumi ale jocului, propriile reguli pentru distracție. O copilărie plină de povești magice înseamnă o copilărie frumoasă din care amintirile se vor păstra pentru tot restul vieții.
Cititorii pasionați de literatura care abundă în magie trec dincolo de granițele care pe unii îi fac să își păstreze scepticismul și se lasă în voia magiei de necontestat a unei literaturi de calitate. Mai mult, de multe ori, sunt curioși să afle care sunt rădăcinile profunde ale acestei literaturi și ce anume i-a inspirat pe scriitori să dezvolte lumile fantastice pe care ni le-au oferit nouă prin scris.
Care este originea blestemului Avada Kedavra din Harry Potter?
Mulți cititori dintre cei care îl iubesc pe Harry Potter vor să afle care este originea blestemului Avada Kedavra, blestemul „de neiertat” din mult îndrăgita serie și căruia doar Harry Potter a reușit să îi supraviețuiască. Rădăcina acestei sintagme vine din limba aramaică (întîlnită în antichitate mai ales în Siria, Palestina și Mesopotamia) și din aceasta derivă mai apoi „abracadabra”. La origine sintagma înseamnă „să fie distrus – un lucru, un obiect etc.”.
Imi puteți recomanda cărți cu personaje magice pentru adolescenți sau din categoria Young Adult?
Lista de cărți cu personaje magice pentru adolescenți e lungă și începe, fără îndoială, cu seria Harry Potter de J. K. Rowling, fără a exclude „Cronicile din Narnia” de C. S. Lewis, „Miss Peregrine” de Ransom Riggs, „Regatul Umbrelor” de Leigh Bardugo, „Sandman” de Neil Gaiman ș.a.m.d.
Întrebări frecvente - Despre magie în literatura pentru copii
Există astfel de cărți pentru adulți?
Chiar dacă multe dintre cărțile despre magie sau cu personaje magice sunt încadrate la categoria Young Adult, acestea pot fi citite și de adulți, pentru că sunt cît se poate de potrivite și pentru o vîrstă matură, nu doar pentru adolescenți. Astfel, dacă încă nu ați citit Harry Potter și ați trecut de vîrsta adolescenței, nu e timpul pierdut! O să vă placă la fel de mult, indiferent de vîrstă.
Este magia reală?
Magia nu este reală, chiar dacă există și în prezent nenumărate țări în care se practică sau triburi în care există ritualuri așa-zis magice și care se practică în continuare.
Ce este magia neagră?
Magia neagră e cea care e folosită de către puterile malefice sau personajele negative în scopul răului sau pentru a face rău, precum și în scopuri egoiste care pot afecta sau nu alte persoane.
Ce este magia alba?
Magia albă este cea folosită în mod tradițional pentru a face bine, pentru a vindeca, pentru a tămădui. Este magia care aparține personajelor pozitive precum vrăjitorii buni, magicieni sau zîne și folosește cîntece, incantații sau simboluri și totemuri ale binelui.