Într-un prezent în care nu ne-am mai fi așteptat la conflicte armate de amploare, istoria ne arată că se încăpățînează să își repete lecțiile atîta vreme cît eforturile pentru pace nu sunt accentuate și atîta timp cît regimurile totalitariste nu sunt sancționate în timp util. În 2022, convingerea unui război economic pare puerilă, cu precădere în zorii zilei de 24 februarie, cînd din depărtare au răsunat explozii.
La Editura Meteor Publishing a fost tradusă și publicată, anul trecut, cartea „Fier și sînge. Creșterea și decăderea Imperiului german”, apărută inițial, tot în 2021, la The History Press, în Marea Britanie, fiind primită de la început cu apreciere din partea specialiștilor în domeniu, a criticilor și a celor interesați de istorie.
„Fier și sînge. Creșterea și decăderea Imperiului german (1871-1918)” de Katja Hoyer este una dintre cărțile necesare pentru a înțelege cum evoluează, de-a lungul timpului, situații precum cele de azi, la umbra unor lideri care nu își ghidează deciziile după principii pacifiste, ci după unele care nu țin niciodată cont de viețile omenești.
Istoricul Katja Hoyer are studii universitare la Jena (Germania), fiind însă și membru al Royal Historical Society. Cum a fost fondat Imperiul German? În ce fel a fost hrănit acest ideal și cum s-a ajuns, în cele din urmă, la Primul Război Mondial? Iată doar cîteva întrebări la care primim răspunsuri exemplare odată cu acest volum.
Încă de la început, cartea tratează și analizează amănunțit discursul lui Otto von Bismarck și influența nefastă pe care ideile acestuia au avut-o asupra destinului unei întregi țări. În acel discurs, îndemnul la acțiune era clar, îndemnul la luptă, la acțiuni militare, fiind luate în derîdere ideile de pace și de libertate.
Cartea trece prin cîteva capitole majore, prezentînd istoria Imperiului German, cu rotițele invizibile și mecanismul nociv: Creșterea 1815-1871, Reich-ul lui Bismark (1871-1878), Trei împărați și un cancelar (1888-1890), Reich-ul lui Wilhelm, (1890-1914), Catastrofa (1914-1918). De fiecare dată se ține cont de contextul socio-politic și economic al acelei perioade, fiind explicate principalele motive care au permis ascensiunea conducătorilor pentru care numai războiul reprezenta o soluție: "Capitalismul năvalnic al celei de-a Doua Revoluții Industriale a dus la o dezvoltare uriașă și, în general, la o creștere a nivelului de trai. Totodată, a dus și la o dezbatere asupra corectitudinii modului în care noua bogăție era distribuită celor care o produceau”. De cele mai multe ori, consecințele erau invizibile în ochii celor avizi de putere și dornici de teritorii din ce în ce mai mari. Crizele din ce în ce mai accentuate în societate i-au făcut pe mulți germani să creadă discursul lui Bismarck: "Astfel, ultimii doi ani înainte de izbucnirea Primului Război Mondial au însemnat o perioadă de stagnare. Ceea ce Cristoph Nonn a descris ca fiind o "criză stabilă" a fost, într-adevăr, o perioadă de doi ani fără multe revolte, dar o perioadă plină de dispute enervante în Reichstag. Acestea și-au pus amprenta asupra contemporanilor, care au perceput perioada 1912-1914 ca pe un timp de criză. Cînd a izbucnit Primul Război Mondial, în vara anului 1914, exista în mare parte speranța că disputele politice ar putea fi depășite din nou prin unitatea pangermană. Oare fisurile adînci din sufletul politic german puteau fi din nou reparate cu ajutorul războiului? Celebrele cuvinte ale lui Bismarck sunau, încă o dată, în multe dintre urechile germanilor: "Nu cu discursuri și decizii ale majorității vor fi rezolvate marile probleme ale momentului... ci cu fier și sînge”.
În continuare, chiar și în prezent, conflictele pot apărea după o manipulare dusă de-a lungul anilor, după hrănirea prin fonduri corupte a forțelor militare care riscă, în cele din urmă, să fie folosite de lideri care nu sunt dispuși să negocieze. În acel moment, pe fondul situației instabile, premisele unui război erau deja create: "Singura realitate cu care majoritatea germanilor era de acord era aceea pe care nu și-o doriseră: Wilhelm, războiul și mizeria care-și pusese amprenta asupra vieților lor". Cu toate acestea, istoria are, întocmai ca o monedă, cele două chipuri pe care nu le putem zări însă niciodată în același timp. E nevoie ca moneda să cadă mai întîi pe o parte pentru a-i putea zări, mai apoi, și celălalt chip. Ororile războiului își pun amprenta asupra oricărui stat, iar consecințele sunt întotdeauna dramatice. Regimurile dictatoriale fac implozie sau ajung să stăpînească state supuse unor condiții economice dramatice și în care revoltele populației sunt la ordinea zilei. Din păcate, de fiecare dată, civilii sunt cei care au de suferit. Iar destrămarea Imperiului German a devenit, odată cu cealaltă fața a monedei, inevitabilă: "Nici nu a fost înlăturat de poporul german sau de aliați. Sistemul a căzut pentru că a fost defect de la început: fundamentul lui se baza pe război, nu pe solidaritate. Menținerea unității naționale a necesitat un regim conflictual, o foame constantă, care a crescut mereu, pînă la izbucnirea catastrofei din 1914. Cercul se închisese. Imperiul German s-a destrămat la fel cum începuse: în sînge și fier”. Katja Hoyer atrage atenția asupra modului în care derularea acestor evenimente a permis, de la an la an, exacerbarea unui naționalism feroce care a permis, în cele din urmă, izbucnirea Primului Război Mondial.
Sub egida manipulării, sub mecanismul de hrănire a unor iluzii periculoase, acest deziderat și-a făcut loc din ce în ce mai mult în inimile celor gata să se sacrifice pentru ceea ce ajunseseră să creadă că e binele suprem și, mai mult de atît, singura posibilitate de a exista a națiunii germane: "Războiul a doborît structurile Imperiului German - coroana, granițele, armata -, dar moștenirea lui Bismarck va continua. În contrast cu vremurile întunecate care vor urma, Imperiul German a devenit o imagine idealizată, perfect conservată în chihlimbarul auriu și liniștit al memoriei naționale”. Fără îndoială, istoria a sancționat mai apoi, prin pierderea de vieți omenești, fiecare conflict. Însă prezentul demonstrează că orice derapaj ar trebui eliminat de la bun început, că orice proclamare a unor teze care aduc atingere libertății și păcii ar trebui sancționată, criticată, îndepărtată din spațiul comun în care ar trebui ca negocierile și discuțiile să ducă spre stabilitate și înțelegere pe termen lung.
O astfel de carte documentată, exemplară prin documentarea atentă și explicită a istoriei Imperiului German, e un bun început pentru cei care vor să înțeleagă de ce uneori prezentul ne ia prin surprindere și de ce unele războaie pot începe chiar și atunci cînd credem că trăim vremuri de pace.