Curentele literare sau mișcările literare sunt reprezentative pentru o anumită perioadă de timp și au o însemnătate aparte în istoria literaturii, avînd trăsături similare, teme sau stiluri împărtășite de scriitorii epocii respective.
Curentele literare au luat formă în funcție de influențele culturale, politice, sociale și artistice ale momentului respectiv, iar programul estetic care le-a stat la bază a fost diferit de la o perioadă la alta.
Iată care sunt unele dintre cele mai importante curente literare:
Clasicismul: includem aici operele scrise în Grecia antică și cele care au fost create încă din secolul VIII î. Hr. „Iliada” și „Odiseea” sunt două opere pe care le încadrăm aici, la fel cum este și cazul poemului „Eneida” de Virgiliu.
Literatura medievală este un curent aparte care a înglobat perioada dintre secolul al V-lea și secolul al XV-lea, multe dintre temele majore fiind religioase sau alegorice. Dintre operele care s-au păstrat și care sunt considerate reprezentative și însemnate amintim: „Divina Comedie” de Dante Alighieri, „Povestirile din Canterbury” de Geoffrey Chaucer și poemul „Beowulf” de autor anonim.
Literatura renascentistă s-a născut începînd cu secolul al XIV-lea și a ținut pînă în secolul al XVII-lea, punînd din nou la loc de cinste umanismul și principiile clasice ale creației. Printre operele cele mai reprezentative se numără „Romeo și Julieta” de William Shakespeare, „Don Quijote de la Mancha” de Miguel de Cervantes și „Paradisul pierdut” de John Milton.
Iluminismul în literatură s-a remarcat în secolul al XVIII-lea și a pus accentul pe știință, rațiune, avînd ca misiune transmiterea culturii la un nivel cît mai mare și abandonînd convingerile învechite. Reprezentanți de seamă au fost Voltaire (opera „Candide”), Denis Diderot („Enciclopedia”) și Jean-Jacques Rousseau („Emil sau despre educație).
Romantismul a apărut ca o reacție firească la duritatea rațională a Epocii Luminilor și a ținut pînă la începutul secolului al XIX-lea. De data aceasta, locul pe scena literaturii a fost ocupat de emoții, sentimente, natura umană, imaginație, iar dintre reprezentanții de seamă și operele lor amintim: "Frankenstein" de Mary Shelley, „La răscruce de vînturi” de Emily Brontë și „Cîntece ale inocenței și ale experienței” de William Blake.
Realismul (la jumătatea secolului al XIX-lea) aduce în prim-plan viața reală din cotidian și încearcă să înfățișeze lumea în adevărata sa formă, societatea așa cum este cu adevărat. Dintre titlurile majore ale acestui curent literar important amintim: „Doamna Bovary” de Gustave Flaubert, „Război și pace” de Lev Tolstoi și „Marile speranțe” de Charles Dickens.
Naturalismul este o continuare a realismului și a apărut spre finalul secolului al XIX-lea, iar de data aceasta accentul se punea pe natura umană care se moștenește și pe felul în care mediul transformă sau influențează individul. "Germinal" de Émile Zola, „Semnul roșu al curajului” de Stephen Crane și „Sora Carrie” de Theodore Dreiser.
Simbolismul a apărut tot la finele secolului al XIX-lea în directă opoziție cu naturalismul și romantismul, folosindu-se de simboluri pentru a ilustra lumea, ideile și tezele afirmate. „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde, „Florile răului” de Charles Baudelaire și „Poezii” de Stéphane Mallarmé sunt opere de seamă ale acestui curent literar.
Modernismul se dezvoltă spre începutul secolului XX și cucerește sau, mai degrabă, experimentează cu noi teritorii, noi forme de creație și noi tehnici de scriere. „Ulise” de James Joyce, „Procesul” de Franz Kafka și „Doamna Dalloway” de Virginia Woolf sunt unele dintre cele mai reprezentative exemple în acest sens.
Tradiționalismul pune accent pe reîntoarcerea la tradiții, folclor și etnografie, în opoziție cu noutatea modernismului. Reprezentanți ai acestui curent în literatura romînă au fost Octavian Goga, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat.
Postmodernismul a apărut după cel de-al Doilea Război Mondial, consecință directă a evenimentelor tragice care au tulburat lumea întreagă. Adevărul este pus la îndoială, realitatea este reconstruită prin scris. Reprezentanți de seamă ai acestui curent și operele lor sunt: Gabriel García Márquez și „Un veac de singurătate”, Thomas Pynchon și „Curcubeul gravitației”, Italo Calvino și „Dacă într-o noapte de iarnă un călător”.
Literatura contemporană descrie societatea actuală și include nenumărate stiluri și tehnici din trecut pînă în prezent. Printre cei mai cunoscuți și premiați autori contemporani se numără: Toni Morrison („Preaiubita”), Arundhati Roy („Dumnezeul lucrurilor mărunte”) și Colson Whitehead („Ruta subterană”).
Acestea sunt principalele curente literare care au hrănit creativitatea scriitorilor din fiecare epocă și care au făcut ca azi să ne putem bucura de o varietate de opere majore care merită citite indiferent de curentul literar din care fac parte. Tocmai pentru că ne arată gîndirea dintr-un anumit punct al istoriei, zbuciumul social sau motorul principal care anima individul de-a lungul unei epoci, aceste cărți sunt mărturiile valoroase ale unui trecut care face parte din noi toți.
Cunoașterea curentelor literare ne permite, în calitate de cititori, să înțelegem în profunzime temele și motivația din spatele unei cărți, zbaterile și frămîntările unei perioade și, implicit, ale autorilor respectivi. Vom identifica mai ușor temele reprezentative și vom înțelege mesajul principal al operei în cauză. Toate acestea ne ajută să descoperim, să înțelegem în profunzime și să apreciem literatura universală în fiecare etapă de-a lungul istoriei.