Chiar dacă nu sunteți un pasionat sau o pasionată a acestui gen de lectură, recomandările următoare vă vor deschide, cu siguranță, apetitul pentru biografii, memorii, jurnale. De cele mai multe ori, astfel de cărți, astfel de mărturii oneste ale trecutului și, adesea, ale unor destine extraordinare ne oferă unele dintre cele mai prețioase amintiri și trăiri pe care le putem împrumuta prin lectură.
E la fel de adevărat că avem și mărturiile tulburătoare cuprinse în jurnalele celor care au îndurat ani teribili în lagăre sau în închisorile din regimurile totalitariste. Că fiecare jurnal reprezintă o ușă care se deschide către mărturia nealterată și needitată a unui suflet uman în mijlocul lumii. Și tocmai prin astfel de jurnale putem înțelege și mai profund felul în care alți oameni privesc viața, maniera în care anumite experiențe comune pot fi văzute cu totul și cu totul alți ochi.
Iată, așadar, cinci jurnale exemplare pe care e bine să le aveți în propria bibliotecă, să le descoperiți dacă nu ați făcut-o deja și să aveți încredere în fiecare poveste unică pe care o conține fiecare carte în parte.
Athénée Palace de R. G. Waldeck
Acest reportaj cuprins în paginile unei cărți care a ajuns deja la cea de-a treia ediție oferă o perspectivă asupra anului 1940 în Romînia, prin lentila contesei Waldeck, corespondenta publicației americane Newsweek. Reportajele care luau pulsul societății de la acel moment erau publicate atît în Statele Unite ale Americii, cît și în Marea Britanie. Aprecierile de la acel moment s-au reprodus peste ani, ajungînd astăzi să fie una dintre cele mai cunoscute lecturi datorită conturului precis al societății romînești din acele momente.
În mijlocul unor vremuri tulburi și agitate, Bucureștiul își trăiește ultimele zile în care frumusețea cu iz parizian se va mai păstra intactă. Deja punct important în încrengătura relațiilor tensionate pe fondul creșterii puterii naziste, Bucureștiul e văzut ca orașul care încearcă să rămînă deasupra unei ape care, în realitate, nu îl poate ține la suprafață. Frumusețea scrisului oferă acestei cărți un plus aparte, o notă de eleganță care face ca scurta istorie a corespondentei la București să se păstreze la fel de importantă și mai bine de optzeci de ani mai tîrziu.
Jurnalele de călătorie ale lui Albert Einstein de ZeEv Rosenkranz
Nu putem nega mirajul care ne înconjoară atunci cînd dăm prima oară cu ochii de titlul acestei cărți. Sună a invitație la unele dintre cele mai interesante călătorii pe care le poate face un om de geniu de-a lungul vieții sale. Ei bine, pe perioada dintre octombrie 1922 și martie 1923, împreună cu soția sa, Albert Einstein descoperă și înregistrează în scris impresiile sale despre Extremul Orient și Orientul Mijlociu. Din Hong Kong pînă în Singapore, Japonia sau Palestina, această carte cuprinde jurnalul fascinant al faimosului fizician care vizita pentru prima oară toate aceste locuri. Impresiile acestuia sunt mărturisiri valoroase, zeci de ani mai tîrziu, pentru a vedea felul în care omul de știință vedea lumea la acel moment. Unele dintre însemnările acestuia ar putea fi azi aspru judecate deoarece sunt prejudecăți pe care prezentul încearcă din răsputeri să le lase în urmă. Sunt însă și o dovadă a felului în care, la acel moment, mai erau atît de multe de îndreptat cu privire la felul în care chiar și oamenii cu o educație înaltă puteau avea păreri pe care, fără îndoială, cincizeci de ani mai tîrziu, și le-ar fi contestat ei înșiși. Totodată, în această aventură în care veți fi însoțiți chiar de Einstein, regăsiți și mai multe scrisori, cărți poștale, articole și alte documente suplimentare care adaugă o notă în plus de savoare acestei experiențe.
Am supraviețuit. Amintirile unei foste deținute de la Auschwitz (194) de Yvonne Redgis-Klug (prezentate si adnotate de Jean-Marc Dreyfus)
Una dintre supraviețuitoarele de la Auschwitz, Yvonne Redgis-Klug lasă omenirii o moștenire pe care avem cu toții datoria de a o descoperi, de a o citi cu atenție, de a ne promite că un astfel de trecut nu se va mai repeta vreodată. Printr-o întîmplare, ajunsă în lagăr în convoiul de la Birkenau de la 30 iunie 1944, nu e dusă în camera de gazare și astfel va rămîne în lagăr pînă la sosirea Armatei Roșii. A ajuns după aceea în Franța, dar a emigrat în California la sfîrșitul anului 1945. Din nefericire, nu și-a văzut textul publicat în timpul vieții, iar cartea vine acum însoțită de o postfață scrisă de Jean-Marc Dreyfus, profesor conferențiar de istorie la Universitatea din Manchester și unul dintre redactorii Dicționarului Holocaustului.
Maria Tănase. Artista, omul, legenda de Stejărel Olaru
Legenda Maria Tănase primește, odată cu această carte, un omagiu nepieritor, așa cum sunt și amintirea ei și moștenirea uriașă pe care o lasă în urmă datorită vocii sale de privighetoare, dar și datorită unei personalități puternice, unei hotărîri care impresiona prin forța izvorîtă din femeia în fața căreia se făcea întotdeauna o liniște încărcată de nerăbdare. Stejărel Olaru reușește cu brio să redea cititorilor de azi frumusețea acestei legende pe care o putem descoperi, iată, mult mai îndeaproape prin acest demers remarcabil. Despre această carte Alex. Ștefănescu scrie că este „una dintre cele mai bune cărți apărute după 1989”, iar Aurora Liiceanu remarcă faptul că Stejărel Olaru este „ca o umbră care în această carte a însoțit destinul cîntăreței”.
Tatăl meu, Beria de Sergo Beria
Sergo Beria întoarce spre trecut o privire care încearcă să dezlege misterele vieții părinților care l-au cunoscut pe Stalin, să deslușească, prin această carte, chipul real al tatălui său, cel care fusese comisarul poporului pentru afaceri interne și, totodată, mîna dreaptă a lui Stalin. Publicația Le Figaro consideră această carte „cea mai bună sursă contemporană de informații despre regimul lui Stalin”. După ce tatăl său a fost executat, iar Sergo a fost arestat și închis un an și jumătate, a lucrat pentru Hrușciov ca inginer expert în rachete. Cartea e consemnată și construită în urma discuțiilor dintre Sergo Beria și specialista în istoria comunismului, Françoise Thom.