Ultimul vagon

Ultimul vagon de Angeles DonateIkal are 11 ani, este fiul unui muncitor la calea ferata, iar visul lui este sa devina profesor. O admira pe Chica, numara trenurile cu Tuerto, viseaza cu Valeria, fetita unor tarani, si traieste mii de aventuri cu Quetzal, cainele sau. Cu totii sunt elevii lui don Ernesto la scoala Malinalli Teneplat. La granita pustietatii, intre campuri de pomi fructiferi si carute vechi, treizeci de elevi descopera viata datorita pasiunii unui profesor care si-a impletit destinul cu cel al acestor tineri. O fotografie alb-negru cu toti acestia, uitata intr-un dosar prafuit la Ministerul Educatiei, va deveni, ani mai tarziu, cea mai mare provocare din cariera lui Hugo Valenzuela, un stralucit tanar inspector.
Calatoria nu se incheie niciodata (...) Tinta unei calatorii nu este decat inceputul alteia. - Jose Saramago
Barcelona. Intr-o dimineata de iulie, am primit un e-mail de la Jaume P., din Los Angeles. La 70 de ani impliniti, plecase sa traiasca acolo, ca sa lucreze cu persoanele din mediile defavorizate. In mesajul pe care l-am primit, nu scrisese decat: "Tie, careia iti plac astfel de lucruri". Si adauga un link catre un interviu luat unui invatator pe cale sa se pensioneze, aparut intr-un ziar mexican online. Cat de bine ne cunosc acei care ne iubesc! Povestea m-a captivat doar citind-o. Si, fara sa fiu constienta si la foc mic, mi s-a copt un roman, acesta, pe care tineti in mana. Roman care a avut un titlu inainte sa fi scris macar un singur rand: Ultimul vagon. - Angeles Donate