Dragostea Florii de Bujor

Dragostea Florii de Bujor de Lisa See... cu două zile înainte de a împlini șaisprezece ani, m-am trezit atât de devreme, încât servitoarea mea încă dormea pe podea, la picioarele patului. Ar fi trebuit să o mustru pe Willow, dar nu am făcut-o, fiindcă voiam să am câteva clipe de singurătate, ca să-mi savurez entuziasmul.
Începând din seara aceea, aveam să asist la o reprezentație a operei Pavilionul bujorului, montată chiar în grădina noastră. Iubeam această operă și adunasem unsprezece dintre cele treisprezece ediții tipărite existente. Îmi plăcea să stau întinsă în pat și să citesc despre tânăra Liniang și iubitul ei din vis, despre aventurile lor și triumful lor final.
Dar, timp de trei nopți — care urmau să culmineze cu Dubla a Șaptea, a șaptea zi a celei de-a șaptea luni, ziua festivalului îndrăgostiților și chiar ziua mea de naștere — aveam să fiu de față la operă, ceea ce, de obicei, era interzis fetelor și femeilor. Tatăl meu invitase și alte familii la festivități. Urmau concursuri și banchete. Avea să fie ceva minunat.
Willow se ridică și își frecă ochii. Când mă văzu privind-o, se ridică repede în picioare și îmi ură tot binele. Un nou fior de nerăbdare mă străbătu, așa că am fost deosebit de atentă în timp ce Willow mă îmbăia, mă ajuta să mă îmbrac într-o rochie de mătase liliachie și îmi pieptăna părul. Voiam să arăt perfect; voiam să mă port perfect.
O fată aflată la pragul celor șaisprezece ani știe cât este de frumoasă — iar eu, privind în oglindă, ardeam de conștiința acestui fapt.
Părul meu era negru și mătăsos; când Willow îl pieptăna, simțeam fiecare mișcare de la creștet până în josul spatelui. Ochii mei aveau forma frunzelor de bambus, iar sprâncenele erau asemenea unor tușe fine trasate de mâna unui caligraf. Obrajii îmi străluceau de tinerețe.