Pasagerul 23

Pasagerul 23 de Sebastian FitzekSantaj, razbunare, musamalizari, violenta si crime, toate intr-un nou thriller psihologic marca Sebastian Fitzek!
"Pasagerul 23" este un cod pentru persoanele care dispar fara urma de pe vasele de croaziera - fie accidental, fie prin sinucidere.
Cand ofiterul de politie sub acoperire Martin Schwartz este contactat de urgenta de pasagerul Gerlinde Dobkowitz de la bordul vasului de croaziera Sultan of the Seas, cerandu-i sa vina la bord cat mai curand posibil, acesta nu ezita. Sotia lui, Nadia, si fiul lor, Timmy, au disparut pe aceeasi nava in urma cu cinci ani.
Traducere din limba germana de Catrinel Iordache.
Fragment din cartea "Pasagerul 23" de Sebastian Fitzek:
"Deodata, acest barbat era in camera. Inalt, ras in cap, cu un nas proeminent si o privire care era atat de obosita, cum ea insasi se simtea. Julia se dusese scurt in baie, isi aruncase apa pe fata si strigase in oglinda. Cand reveni in salon, in papucii aceia caraghiosi de unica folo-
sinta pe care serviciul de curatenie ti-i lasa mereu langa pat, infasurata intr-un halat de baie alb, pe care Daniel il aruncase peste ea, o astepta dintr-odata acest necunoscut.
- Cine sunteti?
Inima ii batu mai puternic, presiunea ingreunata de lacrimi din spatele ochilor ei deveni mai mare. Automat presupuse ce era mai rau. Ca barbatul cu privirea trista era un mesager care trebuia sa aduca o instiintare pe care n-ar fi suportat-o.
- Numele meu e Martin Schwartz, spuse el in germana, cu un accent usor berlinez.
In circumstante normale, l-ar fi intrebat in care district locuia si daca era posibil sa fie vecini.
- Lucrati aici? Imi cautati copilul? Aveti noutati? O cautati totusi pe Lisa, sau? Puteti sa ma ajutati?
Se auzi cum se balbaie, fara punct si virgula, probabil pentru ca voia sa-l impiedice pe Martin Schwartz din a prelua cuvantul si a-i spune ca ar fi gasit ceva.
O filmare cu saritura ei, un rest de haine in marea larga.
Se sterse la nas cu maneca halatului de baie si observa ca barbatul cu infatisare extenuata nu purta nici pantofi, nici sosete, ceea ce o linisti intr-un mod straniu, pentru ca ei, cu siguranta, nu i-ar fi trimis un mesager descult, care sa-i spuna ca fiica sa nu mai traieste.
Sau poate totusi?
- Cine sunteti? intreba inca o data, ingrijorata.
- Cineva care stie exact cum va simtiti acum.
Ii intinse un servetel.
- Ma indoiesc de asta, spuse ea sec, ca pentru sine.
Alte lacrimi ii tasnira in ochi si se intoarse inspre usa de la terasa a apartamentului, nu pentru ca-i era rusine sa planga in fata unui strain, ci pentru ca nu mai putea suporta mila din ochii lui. In oglinda ferestrei intunecate ii vazu buzele miscandu-se.
- Va simtiti de parca fiecare dintre gandurile dumneavoastra ar fi scufundat in sirop si confiat cu cioburi minuscule din sticla, il auzi spunand. Si cu cat va ganditi mai mult la copil, cu atat mai sangeros se freaca aceste ganduri de rana deschisa din inima dumneavoastra. In acelasi timp, urla cel putin doua voci in cap: una fiindca nu ati fost acolo cand fiica dumneavoastra avea nevoie de ajutor, caci nu ati vazut semnele. Cealalta intreaba plina de repros cu ce drept stati aici pasiva, in timp ce sensul vietii dumneavoastra s-a disipat in neant."