1177 i.Cr.: Anul cand civilizatia s-a prabusit

1177 i.Cr.: Anul cand civilizatia s-a prabusit O lume globalizată, o prăbușire sistemică1177 i.Cr.: Anul cand civilizatia s-a prabusit O lume globalizată, o prăbușire sistemică Acum mai bine de trei milenii, Epoca Bronzului în Mediterana orientală și Orientul Apropiat însemna o rețea de civilizații sofisticate, într-o efervescență fără precedent: egiptenii și hitiții, micenienii și minoicii, babilonienii și asirienii. Pentru prima dată în istorie, aceste cetăți, state și popoare nu erau izolate, ci profund interconectate prin diplomație și alianțe, schimburi comerciale și transferuri culturale. E lumea a cărei amintire stă la temelia propriei noastre civilizații. Apoi, dintr-odată, totul se prăbușește. O apocalipsă din care civilizația nu va renaște, în forme noi, decât după mai multe secole. Cum a fost posibil ca o întreagă ordine mondială, clădită de secole, să dispară într-un interval atât de scurt? A fost căderea Troiei un eveniment izolat, sau un simptom al unei maladii mai profunde? Cine au fost misterioasele „Popoare ale Mării“ care apar în textele egiptene și în paginile Bibliei? Eric H. Cline analizează ipotezele care au încercat, pe rând, să explice cataclismul: schimbările climatice și seceta prelungită, cutremurele devastatoare, marile prefaceri sociale, războaiele nimicitoare. Teza sa, care a redefinit istoriografia în ultimii ani, este că nici unul dintre aceste elemente, luat separat, nu ar fi putut aduce sfârșitul acestei lumi. Colapsul a fost rezultatul unei „furtuni perfecte“ pentru un sistem care devenise prea complex. Devenită deja o lucrare de referință în studiul Antichității, 1177 î.Cr. este o reflecție asupra vulnerabilității oricărui sistem hiper-conectat. Într-o epocă în care echilibrele noastre par la fel de solide ca acum 3.000 de ani, cartea lui Cline ne invită să înțelegem mecanismele colapsului și lecțiile pe care o lume dispărută ni le oferă nouă, celor din prezent. ERIC H. CLINE (n. 1960) predă istorie antică și arheologie la George Washington University, unde este director al Capitol Archaeological Institute. Este unul dintre cei mai reputați specialiști ai Orientului Apropiat antic, Doctor honoris causa al Muhlenberg College, cercetător Fulbright și Getty și membru al mai multor asociații internaționale de profil, precum American Historical Association, American Oriental Society sau Archaeological Institute of America. A publicat nu mai puțin de 19 monografii – traduse în peste 12 limbi –, alături de alte volume editate, studii și articole despre Orientul antic, între care Digging Deeper. How Archaeology Works (2020); Digging Up Armaggedon. The Search for the Lost City of Solomon (2020); The Trojan War. A Very Short Introduction (2013); Ancient Empires. Formation and Resistance in the Near Eastern, Greco‑Roman, and Early Muslim Worlds (cu M.W. Graham, 2011); Digging for Troy. From Homer to Hisarlik (cu J. Rubalcaba, 2011); Sailing the Wine‑Dark Sea. International Trade and the Late Bronze Age Aegean (2009); From Eden to Exile. Unraveling Mysteries of the Bible (2007). Acum mai bine de trei milenii, Epoca Bronzului în Mediterana orientală și Orientul Apropiat însemna o rețea de civilizații sofisticate, într-o efervescență fără precedent: egiptenii și hitiții, micenienii și minoicii, babilonienii și asirienii. Pentru prima dată în istorie, aceste cetăți, state și popoare nu erau izolate, ci profund interconectate prin diplomație și alianțe, schimburi comerciale și transferuri culturale. E lumea a cărei amintire stă la temelia propriei noastre civilizații. Apoi, dintr-odată, totul se prăbușește. O apocalipsă din care civilizația nu va renaște, în forme noi, decât după mai multe secole. Cum a fost posibil ca o întreagă ordine mondială, clădită de secole, să dispară într-un interval atât de scurt? A fost căderea Troiei un eveniment izolat, sau un simptom al unei maladii mai profunde? Cine au fost misterioasele „Popoare ale Mării“ care apar în textele egiptene ți în paginile Bibliei? Eric H. Cline analizează ipotezele care au încercat, pe rând, să explice cataclismul: schimbările climatice și seceta prelungită, cutremurele devastatoare, marile prefaceri sociale, războaiele nimicitoare. Teza sa, care a redefinit istoriografia în ultimii ani, este că nici unul dintre aceste elemente, luat separat, nu ar fi putut aduce sfârșitul acestei lumi. Colapsul a fost rezultatul unei „furtuni perfecte“ pentru un sistem care devenise prea complex. Devenită deja o lucrare de referință în studiul Antichității, 1177 î.Cr. este o reflecție asupra vulnerabilității oricărui sistem hiper-conectat. Într-o epocă în care echilibrele noastre par la fel de solide ca acum 3.000 de ani, cartea lui Cline ne invită să înțelegem mecanismele colapsului și lecțiile pe care o lume dispărută ni le oferă nouă, celor din prezent. ERIC H. CLINE (n. 1960) predă istorie antică și arheologie la George Washington University, unde este director al Capitol Archaeological Institute. Este unul dintre cei mai reputați specialiști ai Orientului Apropiat antic, Doctor honoris causa al Muhlenberg College, cercetător Fulbright și Getty și membru al mai multor asociații internaționale de profil, precum American Historical Association, American Oriental Society sau Archaeological Institute of America. A publicat nu mai puțin de 19 monografii – traduse în peste 12 limbi –, alături de alte volume editate, studii și articole despre Orientul antic, între care Digging Deeper. How Archaeology Works (2020); Digging Up Armaggedon. The Search for the Lost City of Solomon (2020); The Trojan War. A Very Short Introduction (2013); Ancient Empires. Formation and Resistance in the Near Eastern, Greco‑Roman, and Early Muslim Worlds (cu M.W. Graham, 2011); Digging for Troy. From Homer to Hisarlik (cu J. Rubalcaba, 2011); Sailing the Wine‑Dark Sea. International Trade and the Late Bronze Age Aegean (2009); From Eden to Exile. Unraveling Mysteries of the Bible (2007).