Cărțile pe care urmează să le regăsiți în următoarea listă de recomandări au un atribut esențial în comun: o să vă placă indiferent de numele autorilor preferați pe care îi aveți deja în topul preferințelor. Vorbim, așadar, de nume cunoscute din literatura universală, de titluri de bestseller și de romane care au cucerit deja cititorii din mai multe țări.

Fără îndoială, bibliotecile pe care le avem acasă sunt din cele mai diverse, personalizate în funcție de gusturile fiecăruia. Însă a porni la drum cu inima deschisă, spre o nouă lectură, înseamnă să facem loc unor noi descoperiri, povești de neuitat și noi îndrăgostiri care s-ar putea strecura, de ce nu, pe rafturile noastre pentru a face loc unor noi scriitori favoriți.

Așa se face că pornim într-o nouă călătorie a recomandărilor, avînd alături nume precum Care Santos, Narine Abgarian, Leïla Slimani sau Barry Eisler. Cu opere în stiluri diferite, cu caracteristice variate cînd vine vorba de literatura pe care o scriu, acești autori au reușit, uneori chiar de la debut, să-și cîștige un public din ce în ce mai numeros de cititori înfocați.

Una dintre cele mai îndrăgite scriitoare a ajuns să fie, în ultimii ani, inclusiv pentru cititorii din Romînia, binecunoscuta Care Santos. Născută în 1970 în Mataró, lîngă Barcelona, a lucrat ca jurnalistă înainte de a se dedica scrisului, debutînd în 1995 cu volumul Cuentos cítricos. Este o scriitoare prolifică, fiind cunoscută mai ales pentru bestsellerurile Poftă de ciocolată și Jumătate de viață. În Tot binele și tot răul, accentul cade pe relațiile de familie fragile, pe greșelile pe care le facem față de ceilalți, adesea inevitabile, din cauza tarelor pe care le purtăm pe umeri, moșteniri ale generațiilor trecute. Reina Gene are de luat hotărîri esențiale pentru binele fiului ei de 17 ani, iar un moment în care nu mai poate înainta fizic (blocată în aeroportul Henri Coandă din București) devine un prilej pentru a descîlci un trecut de care nu s-a desprins, dar pe care trebuie să îl lase în urmă pentru a putea merge mai departe. Un roman „despre viața pe care ne-o trăim prea în grabă și disperarea de a te afla departe de cei dragi”, scrie publicația La Vanguardia.

Romanului Narinei Abgarian i-a fost acordat Premiul Iasnaia Poliana în 2016 și a devenit rapid o carte de succes tradusă în multe alte țări. Aici regăsim o realitate aparte, în care fantasticul se împletește cu un realism în care magia se strecoară prin colțuri ascunse pentru a readuce speranța unui întreg sat. Pe vîrful unui munte armean, viața cunoaște o renaștere care e posibilă chiar și atunci cînd nimeni nu mai speră la un nou început. Universul Narinei Abgarian e minuțios construit, scriitura sa amintește de opera lui Guzel Iahina, de farmecul și magia cărților sale țesute în jurul unor istorii profunde și, cel mai adesea, dureroase. Acest roman dezvăluie nu doar esențele umanității, ci și forța pe care cuvintele o pot avea uneori asupra destinului unui singur om. Este remarcabilă această derulare a poveștii plină de mistere, de cercuri care se închid într-o armonie magică, de istorii care cuprind în miezul lor fragmente de trecut adevărat. Maran, satul armean vrăjit sub magia lui Abgarian, e locul care se salvează după război, după tragedii, iar Anatolia va fi cea care va reda speranța tuturor.

În Le Monde se scrie despre acest roman astfel: „Țara celorlalți, primul tom al unei ample trilogii, al unei saga de familie ce se desfășoară pe fundalul tumultuosului secol XX, se dovedește a fi o reușită sclipitoare”. Acest prim volum își centrează acțiunea în anul 1944, cu tînăra Mathilde în prim-plan, cea care se îndrăgostește de Amin, soldatul marocan din armata franceză. După război, se stabilesc în Maroc, iar povestea lor de dragoste începe să se destrame, supusă unor probleme de care nu se pot desprinde, fie că e vorba de lipsa banilor, fie de umilințele provocate de rasism. Închisă într-un univers în care nu cunoaște pe nimeni și în care îi este greu să se adapteze, Mathilde încearcă să își schimbe prezentul și să depășească toate aceste obstacole. O lecție despre ceilalți, despre puterea de a sparge granițe și de a depăși temerile nefondate ale altora.

Personajul binecunoscut John Rain se retrage la Tokio, acolo unde încearcă să lase în urmă trecutul în care operase ca asasin. Însă o nouă ofertă îl smulge din tihna doar aparentă și îl aduce înapoi în mijlocul acțiunii și suspansului. Colonelul Horton îl recrutează împreună cu prietenul Dox și doi mercenari pentru o nouă misiune care vizează, de data aceasta, chiar personaje cu rang înalt din guvernul american și care ar avea legături cu o lovitură de stat. Va fi însă acesta adevăratul motiv pentru care îi recrutează Horton? Rain va avea cît de curînd supriza neplăcută să descopere că misiunea lor nu e deloc ceea ce li se spusese inițial și că, mai mult, CIA și FBI sunt pe urmele lor. Merită să urmăriți îndeaproape acest roman plin de acțiune care nu-și va dezamăgi cititorii.

Camelia Cavadia a revenit în peisajul literar autohton cu o nouă carte intitulată Sufletul lumii în care hotarele dintre real și fantastic se șterg și își pierd contururile inclusiv în ce privește universul interior al oamenilor. Personajele sunt dintre cele mai variate, fie că vorbim de oameni din mediul urban, fie de oameni de la țară. Liantul îl reprezintă aceeași dificultate de a-și gestiona emoțiile, de a-și înțelege reacțiile și de a găsi rezolvări la probleme care nu au întotdeauna un chip deslușit. Povestirile au esențe tari, chiar dacă sunt diferite, iar magia care le înconjoară miezul ne face de fiecare dată să ne convingem de valoarea literaturii pe care o construiește, volum după volum, Camelia Cavadia.

Această carte este dedicată adolescenților care își doresc să citească fără să lase cartea din mînă și care vor să aibă pe rafturile de acasă titluri pe care să le poată recomanda cu bucurie prietenilor. În centrul acestei cărți o avem pe Georgia O’Grady, adolescenta tipică, cea care vrea să fie unică, fiind în același timp timidă, avînd și o pasiune pentru echitație, muzee și natură. Dorind să evite orice noi discuții în contradictorii cu fratele vitreg, își petrece timpul liber cutreierînd orașul. Descoperă astfel, întîmplător, un magazin de antichități din care cumpără un căluț etrusc înaripat. Mai tîrziu, în acea seară, ajunsă acasă, adoarme cu acel căluț în mînă, dorindu-și să evadeze din lumea în care fratele ei o teroriza. Se trezește astfel în Orașul Stelelor, tocmai în miezul pregătirilor pentru o cursă fantastică de cai. Revin și în acest volum personaje din Călătorie magică în Orașul Măștilor. Urmează să descoperiți însă care sunt noile aventuri din Remora, Orașul Stelelor.

Edith Piaf va reprezenta întotdeauna o sursă inepuizabilă de inspirație și va continua să îi facă pe artiști să compună cîntece despre ea, să o picteze sau să scrie noi și noi cărți care o au ca muză. Avem, de data aceasta, o documentare a modului în care muzica i-a însoțit povestea de dragoste dintre ea și tînărul Yves Montand. „La vie en rose” este cîntecul iubirii dintre cei doi, este rezultatul inspirat de o poveste de dragoste care nu se trăiește decît o singură dată.

"Yves îi cuprinse umerii cu brațul. - Nu mă vei părăsi, nu-i așa? o întreba. — Niciodată! striga ea, rîzînd, cu capul dat pe spate și privindu-l intens. Simți cum un spin mititel îi străpunge inima, fiindcă știa prea bine că nu spune adevărul. Pînă acum, mai devreme sau mai tîrziu, se despărțise de fiecare bărbat care fusese bun cu ea și pe care-l iubise. De fiecare dată fusese ca o evadare. Uneori, nu credea că merita să fie iubită. Nu credea în noroc – și totuși nu-și dorea nimic în plus. Poate că, pur și simplu, nu credea în traiul mic-burghez care mergea mînă în mînă cu conceptul de iubire pe viață. Acea viață tihnită nu părea compatibilă cu meseria sa, cu felul în care încerca să exprime prin interpretare sentimentele care uneau un bărbat și o femeie. Dar, cînd se îndrăgostea, se simțea mult mai bine pe scenă, putea întrupa arta cu mai multă pasiune."