Jurnalul unui om dezamagit

Jurnalul unui om dezamagit de W. N. P. BarbellionO carte care i-a fascinat pe H.G. Wells, Queneau si Cioran.

"Unul dintre cele mai emotionante jurnale scrise vreodata", s-a spus despre volumul lui Barbellion, care a fost comparat cu Joyce si Kafka. Cartea facea furori printre intelectualii romani din interbelic. O citea, de pilda, Jeni Acterian, consemnand in propriul jurnal asemanarea ei cu Barbellion. In ciuda celebritatii sale, Jurnalul unui om dezamagit a ramas mult timp netradus in romaneste. Exceptionala versiune data de Anca Barbulescu unui text dificil si prefata lui Mircea Vasilescu incearca sa repare aceasta nedreptate.
Povestea Jurnalului merita stiuta inainte de lectura. W.N.P. Barbellion este pseudonimul lui Bruce Frederick Cummings, un tanar englez pasionat de stiintele naturale, care in 1915, respins la examenul medical pentru recrutare, afla ca sufera de scleroza in placi, boala cu deznodamant fatal. Visul de a face o cariera stiintifica i se spulbera si tanarul se concentreaza asupra jurnalului pe care-l tinea de la 13 ani: acesta devine singura lui arma impotriva destructiei fizice, martorul lucid al ultimilor sai ani. Isi pregateste jurnalul pentru publicare, incheindu-l in octombrie 1917 si anuntand ca a murit la sfarsitul lui decembrie 1917. The Journal of a Disappointed Man apare in martie 1919, cand el este inca in viata. Barbellion are parte, asadar, de aproape doi ani de "existenta postuma" - suprema sfidare adusa mortii - si de mai multe luni (moare in octombrie 1919) de glorie literara antuma.
Jurnalul unui om dezamagit a avut numeroase editii in engleza si a fost tradus in suedeza, franceza, italiana, olandeza si spaniola. Are si reeditari de data recenta, caci destinul lui Barbellion continua sa fascineze si astazi.
A fost cartea-cult a marilor tineri din generatia interbelica. A fost si a tineretii noastre. Si va fi a tuturor generatiilor viitoare. Caci e povestea unui tanar de 28 de ani, poate genial, care ii da mortii cu tifla. - Gabriel Liiceanu