Novacestii

Novacestii de MIHAI OPRIS.. Zgripturoaica isi largi gura in care abia daca-i mai ramasesera doi-trei dinti, negri si strambi, intr-un fel de ranjet, si cu un glas dogit si aspru ca de sticla pisata, zise mieros:– M-ai chemat, stapane? Gaia e aici!Ali se-ntoarse surprins catre ea, dar Baba Gaia, rotindu-se ca un sfredel in jurul lui, nu-i dadu ragaz sa vorbeasca:– Ştiu tot, Luminatule! Ştiu tot ce te framanta!– De unde stii? se incrunta el, inciudat ca prin puterile ei, zgripturoaica ar fi putut afla si de naluca lui Gruia, care-l speriase asa de rau.– Baba Gaia stie tot! Gandul la Novac te roade, nu-i asa?Ali-Pasa continua se se-nvarta prin incapere ca un leu in cusca.– Nu mi-e de ajuns ca stii. Mi-ar fi mai de folos daca ti-ai arata puterile!– Priveste! ii spuse ea, ranjind cu dintii ei strambi si negri si, cu un gest neasteptat scoase cu mana ochiul care sclipea si-l puse in palma. Minune! Ochiul deveni un glob cu transparente ciudate, apoi se prefacu intr-o lumina jucausa ca de licurici, care-i cuprinse intreaga fiinta. Intinse un deget lung si uscat spre Corbul Negru, ocupat sa ciuguleasca boabe dintr-un ciorchine de strugure si, deodata, o lumina sclipitoare tasni din faptura ei si-l invalui brusc. Corbul deveni o broasca raioasa care incepu sa oracaie si sa salte caraghios printre ciorchinii de struguri resfirati pe talgerul de argint.– Ei, te mai indoiesti de puterile mele, stapane?– Auzisem ca ti le-ai pierdut, babo! se arata multumit pasa.– Cat timp o sa-mi pastrez ochiul fermecat, nimeni si nimic n-o sa ma poata invinge! zise ea cu trufie, apoi glasul ii deveni din nou slugarnic:– Cu ce-i pot fi de folos bunului meu stapan?